La Osteria Ciao Niki am ajuns printr-o recomandare. Abia am observat-o pe stradă. E la parterul unui bloc, pe Mihai Eminescu nr. 90, pe trotuarul stâng, cum mergi dinspre Grădina Icoanei spre Romană. Locuri de parcare nu prea sunt în zonă, dar un loc pentru bicicletă sau Vespa (ca să fii italian până la capăt) găsești chiar în fața restaurantului. Locul nu e unul cu pretenții. Nu are terasă (din păcate) și nici nu e foarte mare. Ai să vezi câteva mese, un raft cu vinuri și produse italienești expuse, o vitrină cu preparatele zilei și, în spatele ei, o mică bucătărie. Ce a fost neobișnuit față de alte restaurante a fost atitudinea extrem de prietenoasă a domnișoarei (sau doamnei?) Niki, care a venit la masa noastră imediat după ce ne-am așezat. Ca să înțelegeți la ce mă refer, prin prietenoasă vreau să spun neobișnuit de familiară – a fost foarte zâmbitoare, ne-a dat sugestii cu accent ușor italienesc și mie îmi vorbea cu “iubita”. Mi s-a părut chiar simpatică, dar îmi dau seama că nu toată lumea e obișnuită cu oameni atât de deschiși și binevoitori, așa că nu m-aș mira să aflu că pe unii îi deranjează. Restaurantul nu are meniu – sau cel puțin noi n-am primit unul. Din ce am văzut pe facebook, au în fiecare zi un meniu al zilei format din supă/aperitiv și fel principal, care costă 18 lei. Probabil este servit până se termină porțiile. Cum noi am ajuns destul de târziu, dra Niki ne-a spus că ne poate servi cu niște minestrone, iar pentru felul doi am povestit puțin despre ce am vrea să mâncăm și ce ne poate face și ne-a făcut mâncarea pe loc.
